NAS-ul liber

Anul ăsta mi s-a bușit un hard. Am fost norocos de două ori, pe de o parte că era în garanție și pe de alta că nu aveam nimic important pe el. Să zicem că am avut un feeling cu câteva săptămâni înainte și am mutat de pe el proiectele și documentele. M-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă mai amânam mult mutarea aia, evident mi-aș fi luat o lecție cu privire la amânare, dar asta e altă poveste. Totuși mi-am amintit că un hard disc nu este sigur, indiferent de marcă, producător sau laude aduse pe forumuri. Chiar dacă e nou-nouț și e-n garanție, nimeni nu te ferește de pierderea datelor. Niciun vânzător sau producător de storage nu îți garantează datele alea prețioase. Și totuși se poate face ceva.

Back-up! Una dintre soluțiile de back-up care face mai mult decât un simplu back-up se numește NAS – Network Attached Storage. Pe lângă siguranța datelor mai sunt câteva considerente pentru cumpărarea sau construirea unui NAS: securitate în cazul defectării discurilor (raid,ZFS), file-sharing între mai multe device-uri și mai mulți useri, accesarea de la distanță, posibilitatea de a rula diverse taskuri peste noapte (download) și nu în ultimul rând, evitarea zgomotului produs de ventilatoare atunci când un PC stă pornit în camera de zi. NAS-ul ăsta e o cutie care, odata instalată, nu necesită monitor sau tastatură, putând fi pusă într-o debara, balcon, beci, etc și de care, cu un UPS bun și cu o aerisire adecvată puteți uita că există.

Ca hardware am încercat mai multe soluții, una dintre ele fiind cu o placă de bază veche MSI MS-7173, Pentium 4, 2GB de RAM, o sursă Thermaltake și 4 harduri de 2TB. Ca ultimă soluție am ales ceva mai low-power, o placă cu procesor Atom, AT5IONT pe care am pus 4GB de RAM, fără ECC că nu suportă placa, un adaptor PCIe-SATA, aceeași sursă și aceleași harduri.

Pentru soft, după ceva căutări și încercări, am ales două soluții: Nas4Free și FreeNAS. Ambele folosesc sistemul de operare FreeBSD și au origini comune. Datele istorice se găsesc aici wikipedia.org/wiki/NAS4Free iar o comparație între cele două este prezentată aici http://www.freenas.org/freenas-vs-nas4free/. Într-un final, datorită facilităților pe care le oferă interfața și posibilității de a instala jail-uri și plugin-uri, m-am oprit la FreeNAS.

Dacă vreți să vă cumpărați unul gata făcut mergeți la magazin și cereți omului de la tejghea să vă dea unul cu redundanță, măcar cu două harduri în RAID mirror.

Dacă vreți să vă faceți unul, alegeți o placă de bază cu RAM ECC, 4GB minim, deși cei de la iXsystems, producătorii FreeNAS, recomandă 8. Eu am încercat cu 4GB și mi-a mers bine.

În continuare am să vă povestesc cum am procedat.

FreeNAS – Partea 1: Instalare și configurare

FreeNAS – Partea 2: Notificări prin mail și configurare SSH

FreeNAS – Partea 3: Tutorial ZFS, zpool și partiționare