FreeNAS – Partea 1: Instalare și configurare
Vom instala împreună FreeNAS, după care îl vom configura pentru a putea fi accesat din Windows. Deși este destinat unui hardware real, am folosit o mașină virtuală pentru acest tutorial.
De ce hardware avem nevoie?
- Motherboard capabil să booteze de pe USB, cu 2 porturi USB, minim 2 porturi SATA, eventual ECC
- CPU cu clock de minimum 1.8GHz capabil să execute cod de 64 de biți
- cel puțin 4GB de RAM, preferabil de tip ECC
- minimum 2 harduri de aceeași capacitate (pot fi de tipuri diferite, dar să aibă capacități apropiate)
- sursă de alimentare care să ofere o rezervă de putere de cel puțin 30%
- carcasă cu ventilație bună, preferabil cu sertare pentru harduri
- stick USB de minimum 8GB care va rămâne ca system drive
- placă de rețea, preferabil gigabit
- router capabil de DHCP
- conexiune la internet
- placă video de orice fel + monitor + tastatură (doar în timpul instalării)
- stick USB de minimum 1GB folosit doar în timpul instalării
De ce software avem nevoie?
- Imaginea FreeNAS de unde alegem “Download the current stable release of FreeNAS”
- Win32DiskImager – tool de scriere a imaginilor pe stick USB sau pe card de memorie
- putty – client de SSH (opțional)
Cum procedăm?
Deși imaginea descărcată este .iso, aceasta poate fi redenumită .img și scrisă cu ajutorul Win32DiskImager pe un stick USB sau card de memorie. Pentru sceptici, da, chiar merge!
Fie scriem un CD cu imaginea ISO, fie folosim un stick USB (pe cel mic, de 1GB), important este să avem un dispozitiv bootabil pe care să îl recunoască BIOS-ul plăcii de bază. În articolul acesta am exemplificat folosirea Win32DiskImager-ului pentru a scrie un .img pe stick sau card.
Conectăm tastatura și monitorul, apoi introducem ambele stick-uri în porturile USB și alegem din BIOS să booteze de pe stick-ul mic (presupunem că am ales USB, nu CD).
Dacă nu bootează, verificăm în BIOS dacă a fost ales drive-ul corespunzător.
Imediat după boot, dacă lucrurile merg bine, ar trebui să ne apară o imagine similară cu aceasta:
După care sistemul FreeBSD va porni de pe stick-ul USB. Într-un final va apărea următorul meniu: 
Alegem prima opțiune, “Install/Upgrade”, după care suntem întrebați pe ce drive dorim să facem instalarea sistemului de operare. Aici trebuie să alegem drive-ul USB de 8GB. Nu putem alege niciunul dintre drive-urile de date, pentru că acelea nu pot ține și sistemul de operare și datele utilizatorului în același timp. 
Țineți cont că pe mașina reală drive-urile sunt notate diferit: adaX pentru drive SATA și daX pentru drive USB. În mașina mea virtuală au fost notate exact invers. Deci țineți cont de mărimile în GB, nu de denumiri.
Primim un avertisment cum că vom pierde datele de pe stick, dacă suntem de acord cu asta, alegem “Yes” 
Apoi ni se cere să alegem o parolă de administrator (root). Alegem una care să fie greu de ghicit și pe care trebuie să o ținem minte. 
Procesul de instalare durează câteva minute 
după care suntem anunțați că instalarea s-a încheiat. 
Apăsăm OK, fără să ne bucurăm prea tare, și ne vom întoarce la meniul anterior de unde selectăm “Shutdown System”. Scoatem USB drive-ul mic, folosit la instalare. Atenție, nu pe cel de system, de 8GB!
Conectăm cablul de rețea la routerul care alocă adrese IP prin DHCP și repornim sistemul.
Procesul de primă pornire durează mai mult, cca 10 minute, timp în care se inițializează FreeNAS-ul și arată o vreme cam așa: 
Dacă inițializarea s-a realizat cu succes, ar trebui să apară un meniu în mod text similar cu acesta 
Observăm că in partea de jos ni se spune că interfața de rețea nu a fost găsită. Alegem prima opțiune din meniu și resetăm interfața buclucașă 
După resetarea plăcii de rețea, vom vedea IP-ul alocat systemului.
Datorită protocolului DHCP, adresa asta se poate schimba la fiecare restart, lucru care nu ne convine. Așa că suntem nevoiți să facem o setare în router, să ne aloce de fiecare dată aceeași adresă IP. Pentru asta avem nevoie de MAC-ul plăcii de rețea. Îl putem afla în două moduri: fie îl citim pe placă, fie procedăm ca mai jos:
alegem opțiunea 9 din meniu (Shell) și dăm comanda ifconfig: 
Undeva în multitudinea de date oferite de ifconfig, găsim și adresa MAC.
Scriem exit în shell și ne întoarcem în meniu 
Din acest moment, instalarea s-a terminat, nu mai avem nevoie de monitor și tastatură.
Configurarea folosind interfața web
Introducem în web browser adresa IP comunicată în meniu sau pe cea fixată de noi în router, în cazul meu a fost 192.168.172.11, după care vedem pagina de login 
unde introducem username root și parola aleasă în timpul instalării.
După login, pagina principală arată cam așa: 
Apoi facem următoarele setări, pornind din pagina principală:
System -> General -> Timezone – selectăm fusul orar corespunzător, apoi “Save”
Network -> Global Configuration -> Hostname, Domain – corespunzătoare rețelei, apoi “Save”
Storage -> Volumes -> View Disks – aici verificăm existența discurilor în cadrul FreeNAS
Configurația aleasă pentru exemplificare și simplitate se bazează doar pe două drive-uri. 
Vom configura mai departe NAS-ul cu două drive-uri în mirror.
Pentru asta mergem la: Storage -> Volumes -> Volume Manager
- Volume Name > am ales ‘storage’ dar se poate pune orice
- Available disks > apăsăm butonul ‘+’ pentru a include discurile în volumul ‘storage’
- Volume Layout > Mirror – singura opțiune recomandată care oferă redundanță
Apăsăm Add Volume și așteptăm crearea volumului
Volumul a fost creat 
Observăm că a fost creat default cu compresie.
Personal nu recomand utilizarea compresiei din două motive: reduce performanța și crește vulnerabilitatea la coruperea datelor.
Pentru a o dezactiva, dăm click pe linia cu ‘lz4’ și apoi pe icon-ul cu cheie 
Setăm:
- Compression level -> OFF
- Enable atime -> OFF
- ZFS Deduplication -> OFF
Apoi închidem cu “Edit Dataset” 
Ca să evităm uzura prematură a stick-ului USB pe care îl folosim pentru sistem, mergem la:
System -> System Dataset, unde la “System dataset pool” selectăm “storage”.
Am terminat de configurat storage-ul.
Acum mergem la “Services”, unde le dezactivăm pe toate (doar S.M.A.R.T. este activ default).
Vom configura în continuare un server de CIFS sau SAMBA, care poate fi accesat de pe calculatoare cu Windows. Pentru asta mergem la:
Services -> CIFS (pe icon-ul cu cheie, nu pe buton), apoi setăm următoarele (restul ramân default):
- NetBIOS name -> alegem un nume care să nu intre în conflict cu alte PC-uri din rețea
- Workgroup -> workgroup-ul rețelei
- Local Master -> Disabled
- Time Server for Domain -> Disabled
- Guest Account -> www
- Allow Empty Password -> Enabled (nu oferă securitate, dar e indicat pentru testele inițiale)
Apoi “OK”
Nu activăm încă serviciul, mergem la “Sharing” mai întâi:
Sharing -> Windows (CIFS) -> Add Windows(CIFS) Share, aici setăm:
- Path -> /mnt/storage
- Use as home share -> Disabled
- Name -> shared sau ce nume vreți
- Apply Default Permissions -> Enabled
- Allow Guest Access -> Enabled
Mergem înapoi la “Services” și activăm serviciul CIFS. Asta dacă nu s-a activat automat între timp.
De pe o mașină Windows încercăm să accesăm NAS-ul. Deși îl vedem în rețea, vom observa că nu avem drepturi de scriere. 
Mergem în shell și scriem așa:
cd /mnt chown -R www:www storage chmod -R 777 storage
Facem proba din nou din Windows, ar trebui să meargă scriere, citire, ștergere, modificare, execuție și creare de directoare.
Îi dăm un restart ca să vedem dacă setările făcute se păstrează, apoi instalăm cutia în debara și uităm de ea.
🙂
Urmează:
No Responses